Un mare poet

Adrian Păunescu este în stare critică, medicii l-au resuscitat mai multe ore

Adrian Păunescu este în stare critică, după ce starea lui s-a agravat. El suferă de insuficienţă cardiacă, renală, hepatică şi respiratorie din cauza diabetului depistat în urmă cu 10-12 ani, iar în noaptea de marţi spre miercuri, medicii l-au resuscitat mai multe ore, conform unor surse medicale.

Medicii au intrat în alertă încă din noaptea de marţi, în jurul orei 03:00, când au constatat oprirea bătăilor inimii. Ei fac, de mai multe ore, diverse manevre medicale specifice pentru repunerea în funcţiune a inimii, la parametri stabili. Pacientul a fost conectat la aparate, pentru susţinerea funcţiilor cardiace şi respiratorii. Medicii sunt rezervaţi în privinţa evoluţiei stării de sănătate a poetului. Păunescu a fost internat la Spitalul de Urgenţă Floreasca pe 26 octombire de atunci starea sa de sănătate a fluctuat, iar în prezent este gravă pe fondul unor suferinţe mai vechi. Poetul suferă de insuficienţă cardiacă, renală, hepatică şi respiratorie din cauza diabetului depistat în urmă cu 10-12 ani. În urmă  cu o săptămână Păunescu le-a adresat o scrisoare cititorilor Jurnalului Naţional, în care a vorbit deschis despre problemele sale pricinuite de bolile pe care le-a dobândit în timpul vieţii sale agitate dar s-a şi plâns că nu are bani de medicamente. "E doar o chestiune de ore, nu mai avem ce să-i facem!" Surse medicale din Spitalul Floreasca ar fi declarat pentru Evz faptul că starea de sănătate a poetului este atât de gravă încât nu se mai poate face nimic pentru salvarea acestuia. "E doar o chestiune de ore, nu mai avem ce să-i facem!" ar fi fost declaraţia citată de Evenimentul Zilei a unui doctor care s-a ocupat până în prezent de pacientul Adrian Păunescu. "O problemă au devenit medicamentele, atât pentru numărul lor în în­mulţire, cât şi pentru preţurile lor in­fernale. Eu suferinţele acestui orga­­nism al meu nu le-am făcut ascunzându-mă după soba bunicilor, acasă, ci în bătăliile de zi cu zi pe care le-am dat în ţară. Bolile le-am făcut atunci, me­dicamentele trebuie să le cumpăr acum. Dar nu mai puterea bănească de a le obţine, la preţuri acceptabile la starea mea financiară de astăzi. În secţia un­de sunt eu nu se poate intra. Ceea ce se întâmplă aici e prea grav ca să la­se loc circului sau băşcăliei. Noi vor­­bim dintre viaţă şi moarte. Şi n-avem totdeauna argumente să credem în viaţă şi să refuzăm orice com­pli­­citate cu moartea. Personal, n-am cre­zut că, de pe o stradă pe alta, dintr-o curte în alta, se poate ajunge la un duplex atât de încărcat de sem­ni­­ficaţii contrare: viaţa şi moartea. Şi, mai ales, nu mi-am închipuit că toa­tă această absurditate se va referi la mine. Parcă nu eram eu la nu­mă­ră­­toare. Dar mi-a intrat fiscul morţii în casă şi trebuie să-i plătesc tot ce i se cuvine", se jeluia poetul în paginile ziarului.