http://www.youtube.com/watch?v=IZmPYVUrNaQ
Viaţa însăşi e o stare de tranzit între naştere şi moarte... un peron unde te zbaţi să ocupi un loc într-un tren... eşti fericit că ai prins un loc la clasa I sau la fereastră... altul e necăjit că a rămas în picioare pe culoar... alţii nu reuşesc să se prindă nici de scări, rămân pe peron să aştepte următorul tren... Şi fiecare uită, poate, un singur lucru... că trenurile astea nu duc nicăieri... cel care a ocupat un loc la fereastră este, fără să ştie, egal cu cel care stă în picioare pe culoar şi cu cel care vine abia cu următorul tren... în cele din urmă se vor întâlni toţi undeva, într-un deşert, unde chiar sinele se transformă în nisip... în loc să se uite în jur, oamenii se îmbulzesc, se calcă în picioare, îşi dau ghionturi...
Alergam ca disperatii dupa bani, betoane, fum, masini, stres, gunoaie, am uitat despre sufletul nostru, aerul proaspat din natura, casa de la tara...natura care incercam ca disperatii s-o distrugem, unii dinre noi, nu le mai ajung s-au gandit s-o taie (sunt prin parlament)...si apoi ne intrebam de ce bunici nostrii au trait 100 de ani si noi nu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu