Telescopul Fermi al NASA a reusit sa suprinda nori de antimaterie, care se formeaza deasupra Pamantului, un fenomen care nu a mai fost observat pana acum.Cercetatorii cred ca particulele de antimaterie s-au format in urma unei emisii scurte de raze gamma, in timpul unei furtuni, asociate cu fulgerele. Se estimeaza ca 500 de astfel de emisii au loc la nivel global in fiecare zi, dar majoritatea nu sunt detectate, informeaza NASA
"Aceste semnale sunt prima dovada ca in furtuni se creaza particule de antimaterie", spune Michael Briggs, un membru al echipei de monitorizare de la Universitatea din Alabama, care a facut descoperirea.
Fermi este telescopul realizat special pentru a monitoriza razele gamma, sursa de lumina cu cea mai mare energie.
Pana in prezent, Fermi a reusit sa detecteze 130 de emisii scurte de raze gamma, iar, de cele mai multe ori, naveta pe care este montat era pozitionata langa furtunile din atmosfera.
Potrivit
oamenilor de ştiinţă particulele de antimaterie s-au format în interiorul furtunilor şi ar fi asociate cu fulgerele.
Ei au făcut aceste observaţii în timp ce utilizau telescopul Fermi al NASA pentru detectarea radiaţiilor Gamma. În fiecare zi au loc aproximativ 500 de explozii cu raze Gamma, dar majoritatea rămân nedetectate, mai spun oamenii de ştiinţă.
"
Aceste semnale reprezintă prima dovadă directă că furtunile produc particule de antimaterie", a declarat Michael Briggs, membru al echipei de studiu de la Universitatea Alabama din Huntsville.
"
Deşi se află pe orbită de mai puţin de trei ani, misiunea Fermi este fantastică. Acum aflăm că se pot descoperi mistere mult, mult mai aproape de casă", a declarat Ilana Harrus, cercetător în cadrul programului Fermi la NASA.
Telescopul Fermi monitorizează razele Gamma, cea mai mare energie dată de lumină. Când antimateria intră în coliziune cu o particulă normală de materie, ambele particule sunt anihilate şi transformate în radiaţii Gamma, transmite
Mediafax.
DAR CE ESTE ANTIMATERIA?
Antimaterie este termenul folosit pentru definirea opusului
materiei formate din
protoni,
neutroni și
electroni. În același fel în care termenul
zi definește atât perioada de 12 ore de lumină, cât și perioada de 24 de ore care include noaptea, termenul
materie este folosit pentru definirea atât opusului antimateriei cât și totalitatea de materie și antimaterie existentă în
univers. Antimateria este formată din
antiparticule. Dacă
atomii din care se compun obiectele folosite de oameni sunt alcătuiți din
protoni,
electroni și
neutroni, așa-zișii anti-atomi vor fi formați din
antiprotoni,
antielectroni (
pozitroni) și
antineutroni. Antiparticula diferă de particulă prin faptul că are o
sarcină opusă particulei, dar are
masa egală cu aceasta. Dacă o particulă intră în coliziune cu antiparticula sa, cele doua se
anihilează, emițând
raze gamma,
fotoni de înaltă
energie. În
1928,
Paul Dirac a intuit existența antimateriei.
La originea universului
Conform oamenilor de știință, la
formarea universului au fost create două cantități egale de materie și antimaterie. Ar fi trebuit, deci ca cele două cantități să se anihileze reciproc. Datorită unui fapt încă necunoscut, acest lucru nu s-a întâmplat, iar cantitatea de antimaterie în univers este în prezent foarte redusă.
La o secundă după Big Bang, când temperatura era de ordinul zecilor de miliarde de grade Kelvin, universul conținea în cea mai mare parte
fotoni,
electroni și
neutrini, precum și antiparticulele lor, dar și
protoni și
neutroni, în cantități mai reduse. Materia și antimateria au coexistat deci fără să se anihileze la puțin timp după Big Bang.
În universul timpuriu exista un echilibru între perechile de electroni și pozitroni care se ciocneau pentru a crea fotoni și procesul invers. Ele se anihilau continuu generând lumină din care se forma, din nou, materie și antimaterie. Aceste fenomene – de creare de materie și antimaterie pornind de la lumină, și de
anihilare generatoare de lumină – sunt observabile în laboratoarele de fizică nucleară.
În acea primă secundă după Big Bang, cantitățile de materie și antimaterie au fost aproximativ egale, cu o diferență foarte mică. Această diferență a fost în favoarea materiei obișnuite. Datorită răcirii care a survenit în urma expansiunii universului, materia și antimateria s-au anihilat fără a se mai reconstitui.
Pe măsură ce temperatura universului a scăzut, echilibrul s-a modificat deci în favoarea producerii de fotoni. În cele din urmă, cei mai mulți electroni și pozitroni din univers s-au anihilat, lăsând numai relativ puțini electroni prezenți azi. Totul dispare, în afara unei mici cantități de materie. Acest rest rezultă din infima superioritate numerică a materiei. El constituie întreaga materie pe care o cunoaștem și universul vizibil de astăzi –
galaxii, roiuri și super-roiuri de galaxii.
Găurile negre
Ca urmare a reacțiilor termonucleare și a forței gravitaționale foarte mari exercitate de stele, se dezvoltă procesul concentrării materiei. Consecutiv, are loc apariția
pulsarilor, a
piticelor albe, a
stelelor neutronice, are loc, în ultimă instanță, apariția și evoluția
găurilor negre, formațiuni care concentrează materia stelară din zona de influență. În unele zone ale universului unde apar găurile negre, se creează linii de forță astrale sub formă de pâlnii care reprezintă direcțiile de absorbție a materiei cosmice.
După unii autori, acesta este locul unde se produce un maximum de concentrare a materiei care are ca urmare apariția stelelor neutronice sau a găurilor negre.
[1] După alți autori, aceasta ar fi o zonă de câmp energetic maximal prin care materia superconcentrată este proiectată într-o zonă galactică corespunzătoare antimateriei.
[1]